Dobrogea ştie cel mai bine ce e vinul cu pastramă.
Pastrama - carnea uscată, afumată şi picantă, mai gustoasă decât o friptură. Cea mai bună pastramă se obţine de la oile cu grăsime puţină - tineret ovin de minimum un an sau batali.

Reţeta „pastramei adevărate”: carnea se dezosează cu atenţie, să nu se rupă fâşii. Apoi se porţionează, se fasonează curăţându-se de pieliţe, se condimentează cu sare, piper, boia, usturoi şi cimbru. Acestea se presară în strat egal pe toată suprafaţa cărnii, care se împachetează şi se aşază într-un vas la loc răcoros, cel puţin 48 ore. Nu cumva să puneţi carnea la congelator! Ar strica tot procesul de maturare. O dată timpul scurs, carnea se dă la vânt, într-o cameră curată, fără muşte, fără praf sau mirosuri. Se zvântă o zi – două, apoi se afumă, la fum rece şi esenţe tari.

„Fumul nu trebuie să bată direct pe carne, iar focul să fie făcut numai din lemn de salcâm sau fag”. Pastrama crudă sau afumată se păstrează la frigider şi se poate consuma ca atare sau la grătar. Carnea de oaie se mai poate servi şi ca aperitiv, sub formă de ruladă – după condimentare se rulează, se leagă cu sfoară ca muşchiul ţigănesc şi se dă puţin la cuptor, apoi se lasă să se răcească. La fel de gustos este şi sloiul – preparatul care se obţine punând carnea întreagă, fasonată, la fiert, până se desprinde de os. În ceaunul care fierbe se adaugă condimentele, iar fierberea continuă până se înmoaie carnea. Se pune într-un vas, la rece şi se mănâncă după cum îi spune numele: sloi.

Pontul principal este ca în vasul care fierbe să se adauge ceapă tocată. Absoarbe tot mirosul puternic de amoniac degajat de carnea de oaie.

Cea mai bună pastramă, fără modestie, se face din oaia dobrogeană. Merge de minune cu o mămăligă aburindă şi un vin roşu, căci pastrama – carne roşie – cere de băut, musai un vin asortat.